www.stup.3x.ro

str. N. Balcescu, nr. 4
bl. 2A, sc. 1, ap. 4
Bals, Olt
tel: 0721945063

webmaster

Mierea

       Mierea este substanta dulce produsa de albinele melifice din nectarul florilor sau din secretiile care provin din parti vii ale plantelor sau care se gasesc pe acestea, pe care le culeg, le transforma si le combina cu substante specifice si le inmagazineaza in fagurii din stup. (Norma regionala europeana recomandata pentru miere)
      Nectarul este o secretie apoasa a unor glande ale plantei numite nectarii. El se compune din diferite zaharuri, din compusi ai azotului, substante minerale, acizi organici, vitamine, pigmenti, substante aromatice si altele. In nectar exista urmatoarele vitamine: tiamina (B₁), riboflavina (B₂), piridoxina (B₆), acid nicotinic (PP), acidul pantotenic (B₅), acid folic, biotina (H), mezo-inozotol si acid ascorbic (C), vitamine pe care le regasim in miere.
       Prin prelucrarea nectarului de catre albine, continutul de zaharoza se transforma prin invertire in glucoza si fructoza reducandu-se totodata si continutul de apa pana la cca. 18-20%.
      Din punct de vedere al culorii, tipurile de miere romanesti variaza de la alb-incolor la chihlilmbariu-brun. In ceea ce priveste raportul glucoza-fructoza din miere, trebuie mentionat ca un continut mai mare de fructoza mentine mierea fluida mai multa vreme, in timp ce continutul mai ridicat de glucoza are ca rezultat cistalizarea mai rapida a mierii.
      Mierea de rapita, zmeura, floarea soarelui cristalizeaza mai repede fata de mierea de salcam, care nu cristalizeaza timp indelungat.

Cateva tipuri de miere

Mierea de salcam

      Mierea de salcam este mierea produsa de albine din nectarul florilor de salcam, Robinia pseudacacia .
      Este cea mai limpede miere. Aceasta miere are multa finete si discretie, ceea ce face sa fie apreciata pentru indulcirea alimentelor si ceaiurilor fara sa le denatureze gustul.
      Are o viteza de cristalizare (zaharisire) foarte scazuta, uneori nula, in sensul ca dupa cativa ani chiar, mierea de salcam poate sa ramana lichida.

Mierea de tei

       Mierea de tei este mierea produsa de albine din nectarul florilor de tei, Tilia.
       Este o miere destul de deschisa la culoare, cu reflexe verzi. Aroma sa aminteste de florile de tei. De altfel, se atribuie mierii de tei proprietatile medicinale ale plantei de origine.
       Cristalizeaza destul de repede la rece.

Mierea poliflora

       Mierea poliflora este mierea produsa de albine din flori diverse.
       Fiecare tip de miere poliflora are o nota originala in ceea ce priveste aroma si celelalte proprietati, in functie de procentul de participare cu nectar si de multitudinea plantelor de origine.
      In general, este o miere mai inchisa la culoare si care, mai ales la rece, cristalizeaza destul de repede.

Mierea de rapita

Mierea de rapita este obtinuta din flori de Brassica napus var. olifera.
Coloratia este foarte slaba, mirosul fiind cel al florilor de rapita. Gustul este dulce, fara o caracteristica anume. Are o tendinta foarte neta pentru cristalizare spontana si foarte rapida.

Compozitia mierii

      In miere se regasesc substantele continute la origine in nectar sau in picaturile de mana. Dar actiunea albinelor asupra acestor materii prime nu este numai mecanica. Ea se exercita in profunzime aducand transformari chimice importante si, in acelasi timp, imbogatirea cu substante noi provenind chiar de la albine.
      Materiile dulci sunt adunate de albinele culegatoare in gusa, ca solutii. La trecerea prin aceasta parte anterioara a tubului digestiv, ele sunt imbogatite cu secretii cu diverse actiuni enzimatice. Pentru a deveni miere, nectarul sau mana trebuie depuse intr-o celula, de unde vor fi preluate de o alta albina, care le va depune in alta celula, si asa mai departe, pana cand isi pierd excesul de apa si compozitia se standardizeaza. Variatiile de compozitie intre mieri de origini florale diferite, sunt mai mici decat cele care se pot evidentia intre nectaruri.
      Un nectar cu continut predominant de zaharoza este supus actiunii unei invertaze si din el rezulta un amestec de glucoza si levuloza. Actiunea enzimelor albinei nu este chiar atat de simpla; nu este vorba numai de hidroliza dizaharidelor, ci de formarea zaharurilor superioare noi, care nu au existat in nectar. Activitatea albinei are ca efect reglarea la optimum a umiditatii prin evaporare, nivelarea spectrului zaharurilor si cresterea continutului in enzime.
      Cand continutul in apa se reduce la mai putin de 17-18% albina capaceste mierea cu o pelicula subtire de ceara pura. Capacelul pentru miere este mult mai etans decat cel pentru puiet. Evaporarea apei se face in doi timpi: intr-un timp apa este eliminata la nivelul pieselor bucale ale albinei, care expune la aer picatura de nectar; in al doilea timp,maturarea se desavarseste in celulele deschise; apa se evapora prin ventilare energica si prin ridicarea temperaturii.
      Sunt necesare mai multe zile pentru transformarea nectarului in miere, pe timp frumos.

Apa:
- valori maxime: 24-25%
- valori minime: 14-15%
- valoarea optima: aproximativ 17%
Zaharuri:
- monozaharide: glucoza si fructoza;
- dizaharide: in principal maltoza si zaharoza;
- zaharuri superioare
S-au putut identifica pana la ora actuala 15 zaharuri diferite in miere, dar ele nu se gasesc niciodata toate impreuna. In afara celor mentionate, s-au identificat: izomaltoza, turanoza, maltuloza, nigeroza, kojibioza, leucroza, melezitoza, erloza, kestoza, rafinoza si dextrantrioza.
Acizi organici;
Aminoacizi si proteine: in cantitate foarte mica;
Lipide: in cantitate foarte mica, probabil extractul eteric din miere contine mai ales ceara provenind de la extractie;
Saruri minerale: sarurile de potasiu reprezinta aproape jumatate din substantele minerale.
In afara potasiului: clor, sulf, calciu, fosfor, magneziu, siliciu, fier.
Enzime: invertaza, amilaza;
Vitamine: tiamina (B₁), riboflavina (B₂), piridoxina (B₆), acid nicotinic (PP), acidul pantotenic (B₅), acid folic, biotina (H), mezo-inozotol si acid ascorbic (C).
Pigmenti;
Arome: alcooli, cetone, acizi, aldehide;

Densitatea mierii

      Densitatea mierii este in medie de 1422,5 kg/m³ la 20°C.
      In raport cu apa pura, densitatea mierii este de 1,4225.
      Variatiile de densitate provin mai ales din variatiile continutului in apa. Cu cat mierea este mai bogata in apa, cu atat este mai putin densa.

Proprietati biologice

      Numeroasele virtuti medicinale atribuite mierii nu trebuie sa ne faca sa uitam ca ea este, inainte de toate, un aliment energetic si de interes gastronomic.
      Mierea are o valoare calorica de aproximativ 3000 de calorii pe kilogram.
      Mierea nu este un aliment complet. In schimb este un aliment excelent pentru muschi, foarte bun pentru sportivi care trebuie sa sustina un efort de lunga durata: ciclisti, inotatori, alpinisti, etc.
      In comparatie cu zaharul, mierea ofera avantajul unei varietati mari de gusturi originale. Aromele mierii fac parte din acele substante care stimuleaza pofta de mancare si faciliteaza digestia. In volum mic, mierea aduce zaharuri direct asimilabile, cu exceptia fructozei, care nu trece direct in sange.
      Pentru proprietatile medicinale ale mierii, mergeti la Apiterapie.

Cristalizarea mierii

      Mierea pastrata de albine in faguri este un produs lichid. Toate zaharurile pe care le contine se gasesc sub forma de solutie in apa, dar o solutie suprasaturata, deci instabila. Sub influenta diferitilor factori, se declanseaza cristalizarea (zaharisirea) care va cuprinde in mod progresiv toata masa mierii.
      Factorii care favorizeaza cristalizarea sunt, pe de o parte scaderea temperaturii si, pe de alta parte, existenta unor germeni de cristalizare care constituie amorsa fenomenului. Acesti germeni pot fi cristale de glucoza microscopice sau chiar simple prafuri ca de exemplu grauncioarele de ploen.
      Atata timp cat mierea ramane sub capacelul de ceara, la adapost de aer si la o temperatura aproape constanta, nu are sanse sa cristalizeze prea repede. Dupa extragere, in contact cu aerul si supusa unor variatii de temperatura mari, mierea are conditii favorabile de cristalizare. Ea cristalizeaza cu atat mai repede, cu cat contine mai multe zaharuri putin solubile in apa (glucoza), decat zaharuri foarte solubile (fructoza).
      In jur de 14°C, in prezenta germenuilor de cristalizare, sunt intrunite toate conditiile pentru transformarea mierii intr-o masa solida mai mult sau mai putin dura.
      Cristalizarea mierii este deci un fenomen natural care in sine, nu afecteaza calitatea produsului. Zaharurile, in loc sa fie sub forma de solutie, se prezinta sub forma de cristale. Aceasta este singura diferenta.
      Dealtfel, este usor sa se redea mierii starea lichida printr-o incalzire moderata (40°C) care are ca efect trecerea zaharurilor in solutie.